Partea care rămâne nu se aruncă. Ăsta-i aurul meseriei.
Ce rămâne
După ce cușma este croită, rămân bucăți. Nu se aruncă. Se curăță, se îmbină între ele și devin căptușeala unei căciuli.
Nu e o politică scrisă undeva, e felul în care s-a lucrat dintotdeauna. Bucata rămasă vine din aceeași piele, așa că are același fir și aceeași culoare.
Reparația
Nu știa să facă un buzunar. A venit un om cu o haină ruptă la buzunar. A desfăcut buzunarul, l-a făcut la loc și așa a învățat să îl facă. Pe urmă un rever. De acolo a pornit toată confecția din piele.
De aceea reparația nu este o anexă a atelierului, ci începutul lui. O piesă reparată este o piesă care nu se înlocuiește.
Mașinile
Calificarea nu este una singură, ci trei: cojocar, blănar și mecanic de întreținere. A treia este pentru mașini.
Mașinile atelierului sunt vechi și sunt ținute în funcțiune, nu schimbate. Când una se strică, se repară în casă, de mâna omului care coase pe ea.
Ce s-a schimbat
Înădit înseamnă o piesă completată dintr-o bucată adăugată. Când materialul era puțin, căciula se făcea din ce era la îndemână și înăditul era acceptat.
Se lucra cu ce se găsea. O bucată adăugată nu deranja pe nimeni, pentru că nici nu prea aveai de unde alege.
Îl evităm, și motivul este simplu: „că nu se mai potrivește”. Bucata adăugată nu mai cade la fel, iar omul care vine să cumpere se uită.
Bucățile rămase își găsesc locul la căptușeală, unde se îmbină și, periate la final, nu se mai cunosc.
Piesele
Ce s-a făcut aici poate fi adus înapoi aici, la reparat sau la recondiționat.
Cât ține învățatul
ca să înveți o meserie, îți trebuie câteodată și o viață.
Aceasta este toată responsabilitatea pe care o putem spune cinstit: nu se aruncă ce mai poate fi folosit, se repară ce se poate repara, iar mașinile sunt ținute în viață.