O a doua viață

Restaurarea nu este o anexă a meseriei noastre, ci felul în care meseria s-a învățat: maistrul a ajuns să facă pentru că a reparat, ani la rând, ce îi aduceau oamenii. De aceea o piesă veche nu ne pune în încurcătură. Ne pune la treabă.

Înainte de orice se citește pielicica. Se caută cheliturile, adică petele unde firul s-a rărit sau a căzut pentru că pielea nu a fost sărată la timp, și crăpăturile din dermă. Ce nu mai ține acul vă spunem de la început, pentru că o cusătură nouă pusă pe o piele obosită cedează chiar lângă ea.

Blana se lucrează pe dos, dinspre piele: cusătura merge pe partea de piele, cu fir subțire, iar firele prinse sub tighel se scot pe urmă cu acul. Nu tăiem niciodată blana cu foarfeca, ci cu cuțitul, pentru că foarfeca retează firul de păr, iar un fir retezat se vede în piesa terminată. Despre o înădire făcută cum trebuie, maistrul spune simplu: „Dacă o și periem un pic, nici nu se cunoaște unde-i înădit.”

Închiderea o face mașina de blănărie. Sunt două feluri de mașini, una pentru material gros și alta pentru blănurile cu derma subțire, cărora meseria le spune vânat: vulpe, iepure, nurcă. Maistrul este și mecanic de întreținere, așa că mașinile atelierului sunt reglate de aceeași mână care coase pe ele.

Hainele de piele ale atelierului au început de la o reparație. Un om a adus un palton rupt la buzunar. Maistrul, care pe atunci nu știa să facă un buzunar, l-a desfăcut, l-a refăcut și abia atunci a știut să croiască unul de la zero. Apoi a venit un rever. Ce nu știa să facă a învățat reparând, iar reparația a rămas de atunci în centrul atelierului.

Pielea o tratăm ca pe un material viu: o curățăm, îi redăm suplețea, uniformizăm culoarea, apoi refacem cusăturile și schimbăm accesoriile uzate. Recolorarea merge pe pielea finisată cu pigment; pe anilină, pe piele întoarsă și pe nubuc culoarea se așază altfel, așa că proba se face întâi pe o zonă ascunsă și abia după aceea pe toată piesa.

Vă spunem și ce nu se poate: o crăpătură adâncă se ameliorează, nu dispare. Tot dintr-o cerere a pornit și marochinăria de atelier. La un eveniment i s-a cerut maistrului o curea, apoi un chimir, și de acolo a rămas provocarea de a-l face bun pentru omul care îl poartă.

Pe firma atelierului scrie „Vopsim haine din piele”, și scrie de mult. Culoarea unei geci sau a unui palton de piele pleacă întâi de la coate, de la guler și de la buzunare, adică exact de acolo unde pielea este frecată zi de zi. Piesa arată obosită înainte să fie cu adevărat.

Întâi curățăm și hrănim pielea, pentru că vopseaua nu se așază pe o piele uscată sau încărcată de ceară. Pielea finisată cu pigment primește culoarea altfel decât anilina, pielea întoarsă sau nubucul, așa că proba se face pe o zonă ascunsă și abia după aceea pe toată piesa. Unde pielea e crăpată în adânc, culoarea uniformizează, dar nu umple crăpătura, iar asta v-o spunem înainte, nu după.

Lucrăm numai pe piesa adusă în atelier, după ce o vedem pe masă. Nuanța se hotărăște tot acolo, împreună cu dumneavoastră: fie o culoare cât mai apropiată de cea originală, fie o schimbare asumată, care nu se mai întoarce.

Lucrul la comandă s-a născut dintr-o provocare adusă de clienți: veneau cu fel de fel de modele și voiau altceva decât modelele clasice. O transformare începe și azi la fel, de la ce aveți dumneavoastră și de la ce ați vrea să fie.

Hotărâtor nu este cât material aveți, ci cât din pielicică mai ține acul. Una veche și uscată se rupe chiar la cusătură, așa că noua croială se gândește în jurul zonelor sănătoase, iar ce nu se poate scoate din piesă vă spunem înainte de orice. La blană tăiem cu cuțitul, nu cu foarfeca, pentru că foarfeca retează firul de păr, iar firul retezat se vede în piesa terminată.

O transformare nu se poate desface. Din ce s-a tăiat nu se mai face la loc lungimea de dinainte, așa că vă arătăm varianta pe piesă și o aprobați dumneavoastră înainte să punem cuțitul. Materialul bun rămas nu se pierde: „Partea care rămâne nu se aruncă. Ăsta-i aurul meseriei”, spune maistrul, iar bucățile sănătoase se aleg, se înădesc și ajung căptușeala unei căciuli.